Casa Bernardei Alba}Bolero|Wilds

Compania de Dans Contemporan din Szeged

Casa Bernardei Alba

 

„Lacrimi în Andaluzia”

Ultima creație a lui Garcia Lorca, Casa Bernardei Alba, subintitulată „drama femeilor spaniole care trăiesc în sate”, este critica fericirii individuale strivite de fixitatea socială. Prin soarta unei văduve îndurerate și a fiicelor sale, Lorca arată perfect atmosfera încruntată a dorințelor reprimate. Cine se supune tradițiilor dure, se angajează în mizeria eternă. Cei care se revoltă împotriva lor și cer seninătate și fericire, vor muri. „Cei care își urmează sentimentele și dorințele în locul codurilor morale vechi de secole nu ar trebui să se confrunte cu moartea sau excomunicarea; cu toate acestea, atât timp cât influența societății puritane este atât de puternică, orice voință individuală și căutare a fericirii vor fi întâmpinate de durere.” Lorca a luptat pentru demnitatea umană, egalitate, echitate și democrație prin cuvinte, melodii și culori.

Piesa de dans este un fel de concentrat, esența și amprenta sentimentelor și gândurilor. Intenționează să arate nu povestea și personajele dramei, ci tensiunea cauzată de supresie și apropiere și natura întoarcerii unul împotriva celuilalt prin puterea intensă a dorinței.

 

Dansatori: Adela Nierka - Adela Nierka:

Adela - Janka Nier / Miriam Munno

Fetele - Petra Bocsi, Letizia Melchiorre, Diletta Ranuzzi, Diletta Savini, Desirée Bazzani

Bernarda - Dusana Héraková

Pepe Romano - Lotár Vincze / Adam Bobák

 

Muzică: Manuel de Falla - El amor brujo

Lumini: Dániel Szabó

Concepția scenografiei: Kázmér Tóth și Tamás Juronics

Constructor decor: Scabello

Costumele: Bianca Imelda Jeremias

Coregrafia: de: Tamás Juronics

 

Bolero

„Când vine vorba de dorință, răspunsul este Bolero”

Conform unui studiu muzical internațional realizat acum 20 de ani, peisajul sonor al Bolero este cel mai potrivit pentru a ne stimula imaginația. Melodia implacabilă și zăngănitoare, încălzită de o sexualitate arzătoare, începe în liniște, apoi este preluată și adaptată încet de diferite instrumente de suflat. La mijloc apar și castanietele spaniole, astfel încât orchestra întreagă continuă să crească tensiunea până la „moartea subită”. Nu există acorduri de încheiere emfatice, ci doar suspendări. O plutire fără sfârșit care poate fi reluată oricând. Dansatorii de bolero înghețați, cu brațele ridicate deasupra capului, simbolizează atât reculul, cât și creatura care se dăruiește în luptă - o femeie îndrăgostită, un bărbat legat de dorințele sale, un taur rătăcit de „mincinosul” care poartă un bolero, uitându-se pentru ultima oară în ochii ucigașului său. Da, bolero are cu siguranță ceva de-a face cu luptele cu tauri.

Ideea piesei îi aparține dansatoarei Ida Rubstein, care i-a făcut comandă lui Ravel în urmă cu 95 de ani, iar primul coregraf a fost tot o femeie, Bronislava Nijinska, sora mai mică a celebrului Vaslav Nijinsky.

 

Dansatori:

Janka Nier, Letizia Melchiorre, Diletta Ranuzzi, Diletta Savini, Désireé Bazzani, Gergely Czár, Róbert Kiss, Adam Bobák, Lotár Vincze, Francesco Totaro, Miriam Munno

 

Muzică: Maurice Ravel

Lumini: Dániel Szabó

Constructor decor: Scabello

Costumele: Bianca Imelda Jeremias

Coregrafie: Enrico Enrico Enrico Morelli

 

Wilds 

Grupul din spatele gratiilor este în continuă mișcare, executând un dans de război în stil tribal pentru public. Forța generată de coeziunea internă a acestei comunități barbare este o amenințare la adresa celor aflați de cealaltă parte a grilajului. Diferența dintre cele două părți este evidențiată dramatic, pe măsură ce sălbăticia instinctivă a dansului și atitudinea civilizată a spectatorului se îndepărtează din ce în ce mai mult. Când grila de separare se deschide, începe un dans de sacrificiu fatal. Dar rezultatul nu este clar. Lupta care se dă în om între lumea instinctelor și cea a intelectului se desfășoară într-o scenă simbolică. Dansul atrăgător al dansatorilor și jocul ritmic al orchestrei creează o tensiune incandescentă în spectatorul nemișcat, accentuând percepția viscerală asupra receptării intelectuale.

 

Dansatori:

Fată: Diletta Ranuzzi

Wilds: Füzesi Csongor, Letizia Melchiorre, Czár Gergely, Diletta Savini, Désirée Bazzani, Nyeste Adrienn, Kiss Róbert, Nier Janka, Francesco Totaro, Vincze Lotár, Miriam Munno, Giordana Marzocchi

 

Cu Orchestra Simfonică din Szeged

Dirijor: Sándor Gyüdi

Muzică: Dániel Lázár: Together and Alone - Câștigătorul Concursului de Muzică Müpa Budapesta 2020

Lumini: Ferenc Stadler

Designer de costume: Boglárka Heim

Confecționer costume: D'Ange

Coregraf asociat: Gergely Czár

Coregraf: Tamás Juronics

Director de balet: András Echéry-Pataki

Director artistic: Tamás Juronics